Lull.
Nu cred ca trebuie considerat o slabiciune sau o manifestare de tristete impulsul de a plange brusc, fara un motiv pe care sa l poti individualiza, doar pentru ca simti ca asa vei elibera poate din tensiunea acumulata in sangele care ti circula prin creier. Si, poate, in timp ce simti cum iti curg lacrimile pe fata usor incordata, te vei curata treptat de ganduri si de judecati, de concepte si prejudecati, de retete si etichete, de haine si cuvinte, in speranta ca asa te vei gasi pe tine, persoana pe care o cunosti dar nu mai reusesti sa o exprimi. Usor, muschii fetei se vor relaxa si vei putea afisa linistit zambetul ala tamp si sanatos pe care doar la un copil il mai poti vedea. Atunci vei incerca sa deschizi gura si, dupa ce vei inspira adanc si ti vei musca buza, vei reusi sa spui ceva esential, ceva adevarat, ceva din adancul sufletului tau.
pentru un barbat e delicata situatia daca o gaseste pe ea plangand iar dupa ce o intreaba: “ce ai?” primeste un sec “nimic”, apoi “de ce plangi?” si urmeaza spectaculosul “nu plang”…. in clipa urmatoare se formeaza un blocaj de comportament. El nu poate parasi locul faptei pentru ca apoi se interpreteaza ca sufera de nepasare sau lipsa de respect fata de suferinta ei. Nu poate face gesturi bruste sau sa paraseasca camera, el trebuie sa ramana nemiscat si in nici un caz nu poate sa isi faca de lucru prin camera deoarece reactia ei va fi de genul: ” Nu ai facut nimic niciodata si tocmai acum te-a apucat harnicia “. Comportamentul trebuie sa ii fie evlavioas, lin si sa semene cat mai mult cu cel adoptat la inmormantari. E interzis sa bea sau sa fumeze in timp ce ea plange deoarece creeaza impresia ca este nervos si abia asteapta sa se termine cu bocitul, gest interpretat ca o lipsa colosala de respect. Singura conduita acceptata in asemenea situatii este fixarea mochetei cu privirea si luarea unei atitudini grave de profunda intelegere. De vina sunt “nimic” si “nu plang”. Se pare ca ne dorim la schimb acel ceva esential, adevarat din adancul sufletului ei si evitam situatia tensionata lasand loc tamaduitoarei comunicari.
cred ca te ai dus putin cam departe cu povestea ta
desi sunt cateva chestii pe care le ai zis cu care chiar nu sunt de acord si desi descrierea asta nu prea si are locul, atata vreme cat e o metoda de descarcare sau pur si simplu un exercitiu de imaginatie, nu pot decat sa te incurajez.
ai scris frumos, Sabina!