Hai sa mai fim putin cumplit de subiectivi

Daaaa ma, caut o iubire ideala, atat de idioata sunt. Dar nu asta e problema; problema e ca organismul meu pare sa nu accepte nici un fel de compromis. si cand spun organism , ma refer la creierul meu, cu toate rotitele si activitatea lui complet independenta de parerile mele umile, de om sensibil si in nevoie de afectiune. El, cu puterea lui nemarginita, pare sa mi coordoneze toate miscarile impotriva oricarui contact uman cat de putin intim, atata vreme cat persoana cu care se vrea legat contactul nu e ceea ce cu greu reusesc sa definesc ca ideala. Tot mai des, mainile mi se opresc inainte de a mangaia, fata mea se retrage inainte de a fi atinsa, stomacul meu refuza sa primeasca fluturi in cavitatea lu incapatoare; orice cuvinte care ar sugera afectiune sincera mi se opresc mereu in gat, desi imaginatia o ia mult inainte, pe cai cat se poate de incarcate hormonal. Sigur, exista frica de esec, exista situatiile jenante, exista emotia, exista lipsa de reciprocitate din partea celui aflat dinainte, dar nimic nu poate explica pe deplin bariera de simturi care se formeaza intre mine si oricine ar putea sa ma stranga in brate si sa mi sopteasca gemuri de prune cu unt pe paine prajita dimineata tarziu, cand e ceata afara. Vezi? deja imaginatia mi a…
Si e pacat, ca tare i frumos si sincer in imaginatia mea.

Advertisement

~ by momhasapples on October 10, 2010.