numar de acrobatii

Vezi tu, problema apare in momentul in care eu simt ca ai anumite asteptari de la mine. Poti sa nici nu constientizezi ca te astepti la ceva de la mine, poti, pana la urma, sa nici nu te astepti la nimic; dar odata ce eu simt tensiunea asta – ceva oarecum fizic, electromagnetic, daca vrei – ma crispez toata, devin abraziva, sfaramicioasa si rece, si dintr-o data ma imprastii peste tot in jur.
Asta se intampla pentru ca nu ma mai simt destul de interesanta incat sa-ti pastrez atentia concentrata asupra mea – doar asupra mea.
Da, vezi, am nevoie de atentie; toti avem. Chestia ciudata e ca nu o vreau cu orice pret. Imi place sa o merit, sa lupt pentru ea; sa fac mici jonglerii, de obicei reduse la cuvinte si gesturi, care sa te ameteasca usor, placut, sa merg pe sarma si tu sa ma privesti cu sufletul la gura, sa intru in gura leului pentru un moment, dar sa ies repede si sa il trag de urechi, razand in hohote, spre amuzamentul tau. Naiba stie de ce am tendinta sa cred ca de fiecare data cand vorbesti cu mine e ca si cum ai fi platit un bilet scump la circ, iar eu trebuie sa ma ridic la nivelul asteptarilor. Dar nici macar n-ar fi asta problema – mi-as putea perfectiona numarul, as deveni o artista desavarsita in domeniu -, daca n-as cadea de fiecare data de pe trambulina. De aici frustrarea mea: cad ca proasta cu nasul in tarana. Treaba e ca nu sunt singura. Din pacate, sunt multi oameni care se straduiesc sa fie mai buni, mai frumosi, mai amuzanti, mai atenti, mai inteligenti pentru cel de langa ei, esuand lamentabil, si, culmea, le e mult mai greu sa fie ei insisi, pentru ca li se pare ca nu e de ajuns – ca nu sunt de ajuns. Si cad in tarana.
Dar uite, am puterea sa ma ridic in fund, sa ma scutur pe maini si sa incep sa rad; da ma, sa rad asa de mine si de cazatura mea, de nasul meu vanat si umflat si de siroaiele de sange adunate deasupra buzei; sa ma tin cu mainile de burta, sa ma las pe spate, sa incep sa ma rostogolesc prin tarana si sa nu mai pot de ras. Vreau sa am puterea sa rad de toate astea, pentru ca lucrurile sunt de fapt asa de simple si frumoase, iar eu imi doresc sa le pot vedea si trai asa simple cum sunt, nu doar sa mi le imaginez.

~ by momhasapples on March 28, 2010.