De a scuipatul
Uite, azi am chef de joaca. Hai sa ne jucam; de a scuipatul cuvintelor. Da, ma, fix ca aia doi de pe Titanic. Urasc sa fac referire la ceva concret, cunoscut de toti; ca acum. Acum e bine. Acum desenez o linie, asa, intre mine si tine, una frumoasa, alba si dreapta, continua si derivabila, si jur ca ti iau carnetul daca o depasesti. Nu vreau sa fiu agresiva, imi pare rau, niciodata n am avut intentia asta, dar, vezi tu, de la imaginea din capul meu pana la manifestarea fata de tine e o gaura mare de tot, in care cad ca proastele ideile si nuantele si culorile, si de unde se catara inapoi cu ochii in lacrimi, cu coatele julite si fara sens. Da, ma, o gaura mare. S a facut o gaura in mine, asa cum face varful clantei cand usa e trantita de perete de prea multe ori. Si Doamne, ce curent se face. Si stii ca de la curent racesti. Stii doar ca asa se intampla intotdeauna, nu? Intotdeauna, doi oameni, oricare doi – te las sa ti i alegi – trebuie sa se alerge unul pe altul ca un catel tampit, cu limba scoasa, care isi alearga coada si face pipi fara sa si dea seama. Dar ce ma oftica e ca asta e un mecanism asa de bine pus la punct – nu da gres niciodata – si cronometrat parca, incat zici ca cineva il regleaza regulat si isi bate joc de noi intr un mod oribil de amuzant. Ca, pana la urma, asa e, radem si noi. Radem de frica sa nu creada cineva ca n avem simtul umorului. E ca in basme: se lupta binele cu raul, doar ca aici castiga comicul. Daca primul e alb, iar celalalt e negru, asta din urma e rosu, umflat de ras. Iar tatal – crai spune sa te feresti de omul rosu. Dar el e fraier si invechit, destept e sa ai o anume flexibilitate morala. Sa fii deschis, se spune; si sa ai clopotel la intrare, as completa eu. Sa ai preturi accesibile, dar sa nu faci economii cu factorii de productie – asta corespunzand cu diminuarea calitatii, bineinteles -, pentru ca nici Dumnezeu n a facut economie cand te a facut pe tine din tarana. Altfel, cum iti explici valvulele de la intrarea venei cave in inima? Mici, asa, delicate, facute sa tina sangele in inima, sa nu ti cada in sosoni. Astea s chestii de finete, ma, si costa. Dar ce am spus acum e ca si cum te as fi scuipat intre ochi si nu vreau sa fiu vulgara. Vezi, incerc sa ma port civilizat in fata ta, asa, degeaba. Nici tu, nici eu nu apreciem gestul asta. N are relevanta. As prefera de mii de ori sa ne njuram cu pofta doua ore, sa simtim ca exista o conexiune, o ura reciproca. De ce zic ura, ca ura nu exista; cel putin eu nu stiu cum se simte sa urasti. In fine, sa stam asa incruntati, cu buzele mototolite de manie, sa ne simtim foarte aproape respiratia grabita de tumultul de injuraturi si continuarea sa fie previzibila.
Sa ne jucam, ma.
