sigur vezi?
Dupa inaltarea zidurilor
Vezi,
si eu am avut un vis.
Voiam foarte mult sa ma desprind, sa ma arcuiesc,
sa fac un salt.
Cel mai greu mi-era primul pas!
Ma si durea putin glezna piciorului drept
din pricina asta.
Franghia gravitatiei
ma tragea imediat inapoi.
Vezi,
nici nu-mi inchipuiam ca am s-o tai.
Ma gandeam foarte mult
si poate ca paream cateodata chiar caraghios,
cum topaiam intr-un picior.
Pe strada asta au lucrat oameni.
Am stiut-o de la mare departare,
dupa mirosul prietenos al asfaltului.
Tu treceai pe sub platani,
parca dand la o parte cu mana
fasiile stralucitoare pe care luna
le strecura printre frunze, pana jos.
De-aceea te-am ajuns din urma,
impodobind tacerea dintre noi
cu vorbe intamplatoare,
curios sa-ti zaresc arcul surasului.
Nichita Stanescu
De mai bine de jumatate de ora recitesc versurile si descopar muzica lui Arnalds Olafur.
Vroiam doar sa-ti multumesc ca mi-ai aratat ca exista…
ma bucur sa citesc asta. cu placere