x2
“Ne”. Cel mai frumos pronume. Nu “noi”, ci “ne”.
“Noi” e static, atesta doar o existenta materiala, palpabila, pe care o putem constientiza intinzand mana unul catre altul.
“Ne” inseamna sentimentul provocat de constientizarea existentei celuilalt, gestul de mangaiere al acelei maini intinse spre recunoastere. Iar acest sentiment despre care vorbeste “ne” este cu atat mai profund si puternic decat oricare altul, pentru ca e inmultit cu doi. Inseamna corespondenta, reciprocitate si alte cuvinte ca astea, care se chinuie sa denumeasca elevat un lucru atat de simplu si frumos. Inseamna o intelegere intre doi oameni, dorinta de a se sincroniza, de a trai o clipa la fel, in incercarea de a o simti identic, in tendinta lor spre absolut.
Asa ca “ne” inseamna miscare. O miscare a sufletului, o tresarire a lui.
Ne vedem, ne auzim. Ne jucam, ne luptam. Ne simtim. Ne iubim.
