mmm?

Si daca unii vad comportamentul tau ca pe ceva absolut normal, adica : « i se intampla oricui, draga », iar altora le e rusine sa-si dea cu parerea despre modul in care ai decazut moral, iar altii nici macar nu inteleg prin ce treci, dar sunt langa tine pentru ca pur si simplu iti sunt…mama (ceea ce te face sa te simti mizerabil)…si daca se’ntampla asta si tu tot nu reactionezi ? daca iti dai seama ca toti au dreptate in felul lor, dar asta nu schimba cu nimic starea ta si nu astupa cu nimic groapa in care ai cazut de copil impiedicat ce esti ? cum te ridici in cazul asta ? cum reusesti sa te scuturi de praf si sa te stergi de sangele de pe genunchii juliti, sa-ti asezi hainele si sa mai fii in stare sa si privesti in sus ? cum ma ? spune-mi tu, daca tot zici ca oricine trece prin asta, daca tot iti permiti sa gandesti principial, daca tot imi esti mama .

Si poate ca e bine ca am ajuns sa gandesc asa. Sa gandesc ca sentimentul asta nu merita, pentru ca te macina, te degradeaza pana nu mai ai demnitatea sa te privesti. Ca e cel mai egoist sentiment posibil. Pentru ca da, iubesti numai pentru tine, pentru ca ai nevoie de ceva. Intotdeauna ai nevoie de ceva, mereu e ceva ce lipseste. Nu ai de ce sa te mandresti ca iubesti, pentru ca iubesti pentru tine, de egoist ce esti, si nu-ti dai seama ca tot tie iti faci rau. Nu doar tie, evident, dar deja esti prea egoist sa vezi dincolo de suferinta ta.
Dar ce dumnezeu stiu eu, daca nici gropile din fata mea nu sunt in stare sa le vad, cand merg pe strada ?!

~ by saabs on June 24, 2008.