Comments on: jurnalul unui bolnav. http://saaaab.wordpress.com/2007/02/06/jurnalul-unui-bolnav/ "...timpul, timpul, timpul care ne imbatraneste ca si cum am fi vinovati de o vina pe care noi nu o stim" Sat, 05 Dec 2009 00:58:58 +0000 http://wordpress.com/ hourly 1 By: cristianoconnect http://saaaab.wordpress.com/2007/02/06/jurnalul-unui-bolnav/#comment-10 cristianoconnect Wed, 07 Feb 2007 21:55:03 +0000 http://saaaab.wordpress.com/2007/02/06/jurnalul-unui-bolnav/#comment-10 Dimineata. Asistenta ? Nu. Ci un doctor...oarecum ciudat...cu masca aia alba care ascundea toata fata...nu-i statea deloc bine imbracat asa. Something's fishy...whatever. Totu' pana cand zice ca e timpul.Aaa...da...care timp ?...care...timp ? "Cum care timp. E momentul in care trebuie sa te operam...starea ta se agraveaza si nu putem sa riscam." Dar cum ...operatie ? Nu se poate trata ? "Din pacate nu...ne pare foarte rau." Works for me. E bine ca scap odata. Dar era din ce in ce mai ciudat. Mi se pare mie sau incepe sa ma plimbe cu patul... :-s. "Nu-ti face griji. O sa ajungem in sala de operatii in cateva minute, e la etajul 2". Mda...sper...Intram intr-un lift.Da...lift.Era mai mare.Era chiar perfect. Incapea si el si patu. Avand in vedere ca nu eram chiar asa de buolnava incat sa nu stiu pe ce lume sunt...mi-am dat seama ca liftu' cobora...deci...la parter,pentru ca eu stateam la etajul 1. Imi datora niste explicatii. Dar...nu a zis nimic, ci si-a dat masca aia imaculata de doctor si si-a scos halatu' (tot de doctor,evident), m-a luat de mana am plecat nevazuti din lumea aia... ~ asta e o potentiala ultima fila din jurnalul asta... Dimineata.
Asistenta ? Nu. Ci un doctor…oarecum ciudat…cu masca aia alba care ascundea toata fata…nu-i statea deloc bine imbracat asa. Something’s fishy…whatever. Totu’ pana cand zice ca e timpul.Aaa…da…care timp ?…care…timp ? “Cum care timp. E momentul in care trebuie sa te operam…starea ta se agraveaza si nu putem sa riscam.” Dar cum …operatie ? Nu se poate trata ? “Din pacate nu…ne pare foarte rau.” Works for me. E bine ca scap odata. Dar era din ce in ce mai ciudat. Mi se pare mie sau incepe sa ma plimbe cu patul… :-s. “Nu-ti face griji. O sa ajungem in sala de operatii in cateva minute, e la etajul 2″. Mda…sper…Intram intr-un lift.Da…lift.Era mai mare.Era chiar perfect. Incapea si el si patu.
Avand in vedere ca nu eram chiar asa de buolnava incat sa nu stiu pe ce lume sunt…mi-am dat seama ca liftu’ cobora…deci…la parter,pentru ca eu stateam la etajul 1. Imi datora niste explicatii. Dar…nu a zis nimic, ci si-a dat masca aia imaculata de doctor si si-a scos halatu’ (tot de doctor,evident), m-a luat de mana am plecat nevazuti din lumea aia…

~ asta e o potentiala ultima fila din jurnalul asta…

]]>