jurnalul unui bolnav.

si ma vad in halat d ala de spital. macar acum ma vad, ca pana acum am fost in coma. ok. sa vedem. am timp sa ma gandesc la ale mele, pt ca masa de pranz e abia peste 2 ore. si oricum nu mi place ce mancare fac aici. asa…abia astept sa plec. m am saturat de toti doctorii astia care fiecare imi spune in felul lui, aproape toti cu o figura de aia inteligenta, ca s nebuna. si ce domne? sa ma scuteasca. nebuni sunt ei. nici macar nu ma cunosc. dar din tot ce zic ei trebuie sa recunosc ca sunt bolnava intr adevar. de vindecat insa numai eu pot sa ma vindec. nu ei! vreau sa ies din spitalul asta si sa invat sa respir aer curat si adevarat. nu de asta artificial din tuburile lor. insa, uitandu ma pe geam,imi dau seama ca mi e frica sa ies acolo. aici macar e cald. si am un pat, cineva are grija de mine, macar cat sa nu mor de foame. stiu ca trebuie sa plec si ca nu pot sa traiesc asa pentru totdeauna si mai ales vreau sa plec. dar mi e frica si lene…..lene? da, nu sunt in stare sa infrunt viata asa cum e ea. de aia am si ajuns aici. toti in jurul meu sunt bolnavi, dar numai ei stiu de ce anume. chiar si doctorii. sunt doar bolnavi care cred ca stiu bolile altora. oricum, inca sunt in ceata si poate nici macar nu gandesc lucid. cred ca ar fi mai bine sa dorm pana maine….inca o zi.

~ by saabs on February 6, 2007.