pleaca!

noaptea, covorul meu isi schimba culoarea. se face albastru. si asta ma sperie. dar nici n am timp sa ma gandesc bine de ce face asta, ca vine dimineata si el se face mov la loc. si totusi, de ce vrea sa fie albastru seara? l am intrebat, dar nu s a sinchisit sa si miste pufii spre mine sa mi raspunda. nu l mai recunosc. e un strain. si e ciudat sa stai in camera cu un strain. cui ii mai spun eu de piticii mei, daca el nu ma asculta? un covor albastru n ar asculta niciodata un copil. e prea orgolios. nu e fumos!

dar stau sa ma gandesc. si restul lumii e albastra cateodata pentru mine. de fapt, pentru mine lumea se schimba atat de repede uneori…caci sunt copil.

lasati l pe copil sa se prosteasca daca tot nu vreti sa l treziti. si nu va mai speriati de el. nu i vina lui, ci a piticilor…
dar poate vrea cineva sa ia
covorul asta albastru de aici,
ca nu l mai suport.

~ by sabina on December 9, 2006.