adio, patratel(dak ma gandesc mai bne, era dreptunghiular…)
nu c-ar fi frumos pt un prim blog, dar e prea important sa l aman:
si te ai stins. ecranu’ tau cu 2 culori(deh….pentru 3 mai dadeam juma d milion) a licarit ultima data sub ochii mei. dar nu stiam ca te am vazut surazandu mi pt ultima data. proasta am fost. si acu mi aduc aminte cate trante ai primit tu, cate baterii au zburat din tine si cum in ultima vreme abia se mai vedea ce firma te a facut…si cat mi ai cantat tu mie, nefericitule, si caaate mi ai cantat tu( ca doar se stie cat m am laudat cu memoria ta de neam prost, de intra muzica cat pt o nunta sh o inmormantare la un loc). sh cate perechi de casti ai asasinat tu, nenorocitule…dar doamne ce am zis, caci tu tot pt mine ai facut o, ca sa mi zboare mie timpanele in mijlocu strazii sh sa mi danseze creierii. oooof….ce vremuri,ce viata.
dar ce pot sa zic…oamenii vin sh pleaca, sh la fel sh lucrurile dragi(ex. de fata, mp3 playeru’ meu). sh vin alteleeee…sh mai dragi(poate un ipod cva 
))….insa TU vei ramane mereu in sufletul meu, tu cu butonasele alea scumpici sh ecranasu’ ala de mi venea sa l mananc….sh cu gaura aia pt mufa in care dak ma uitam park iti vedeam sh sufletu’…sh cu castile tale originale…alea d s au stricat a doua zi dupa ce te am luat…
TU, patratel, ai fost prima mea iubire!
poeta mica…:)..daca a ramas ca scoatem un album cu muzica,iti propun si o carte:)
pfoaaaa..siiiigur! se va numi:”viata zbuciumata a unui artist neinteles” ;;)
as vrea s comentez ceva….dar poate..nust..mi-e frica…citesc cu atata placere si interes textele tale…